Concilierea conflictelor de muncă

Concilierea conflictelor de muncă

Acte normative:

  • Codul muncii – reglementarea raporturilor de muncă
  • Legea nr.213/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr.53/2003 – Codul muncii
  • Legea dialogului social nr.62/2011

 Terminologie

Conflictele de muncă, reprezintă, conform art.231 din Codul muncii conflictele dintre salariați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.

Conflictele de muncă pot fi individuale sau colective.

Conflictele colective de muncă intervin între angajați și angajatori și au ca obiect începerea, desfășurarea sau încheierea negocierilor privind contractele colective de muncă.

Conflictele individuale de muncă reprezintă neînțelegerile intervenite în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă.

Sunt considerate conflicte individuale de muncă:

  • conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părți prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor stabilite prin contractul individual de muncă;
  • conflictele în legătură cu constatarea nulității contractelor individuale de muncă ori a unor clauze ale acestora;
  • conflictele în legătură cu constatarea încetării raporturilor de muncă ori a unor clauze ale acestora.

Procedura de conciliere

În vederea promovării soluționării amiabile și cu celeritate a conflictelor individuale de muncă, prin derogare de la prevederile art. 208 din Legea dialogului social nr.61/2011, la încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părțile pot cuprinde în contract o clauză prin care stabilesc că orice conflict individual de muncă se soluționează pe cale amiabilă, prin procedura concilierii.

Concilierea este modalitatea de soluționare amiabilă a conflictelor individuale de muncă, cu ajutorul unui consultant extern specializat în legislația muncii, în condiții de neutralitate, imparțiabilitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților.

Consultantul extern specializat în legislația muncii, poate fi un avocat, un expert în legislația muncii sau, după caz un meditator specializat în legislația muncii, care prin rolul să activ, va stărui ca părțile să acționeze responsabil pentru stingerea conflictului, cu respectarea drepturilor salariaților recunoscute de lege sau stabilite prin contractele de muncă.

Părțile au dreptul să își aleagă în mod liber consultantul extern.

Oricare dintre părți se poate adresa unui consultant extern în vederea deschiderii procedurii de conciliere.

În scopul deschiderii procedurii de conciliere, oricare dintre părți se poate adresa consultantului extern, transmițându-i celeilalte părți o invitație scrisă, prin  mijloacele de comunicare prevăzute în contractul individual de muncă. Data începerii procedurii de conciliere nu poate depăși 5 zile lucrătoare de la data comunicării invitației.

În cazul în care, ca urmare a dezbaterilor, se ajunge la o soluţie, consultantul extern va redacta un acord care va conţine înţelegerea părţilor şi modalitatea de stingere a conflictului. Acordul va fi semnat de către părţi şi de către consultantul extern şi va produce efecte de la data semnării sau de la data expres prevăzută în acesta.

Procedura concilierii se închide prin întocmirea unui proces-verbal semnat de către părţi şi de către consultantul extern, în următoarele situaţii:

a) prin încheierea unei înţelegeri între părţi în urma soluţionării conflictului;

b) prin constatarea de către consultantul extern a eşuării concilierii;

c) prin neprezentarea uneia dintre părţi la data stabilită în invitaţie.

În cazul în care părţile au încheiat numai o înţelegere parţială, constatarea eșuării concilieri sau neprezentării uneia dintre părți, orice parte se poate adresa instanţei competente în vederea soluţionării în totalitate a conflictului individual de muncă.

Introducerea unei clauze de conciliere într-un contract individual de muncă este opțională. Părțile nu sunt obligate să recurgă la conciliere înainte de a se adresa Instanței de judecată ținând cont de faptul că legiuitorul nu a prevăzut expres o competență exclusivă în sarcina conciliatorului, dacă există o clauză de conciliere în contractul individual de muncă.

 

mm
Lăcrămioara Ichim
Lăcrămioara Ichim este Specialist în Resurse Umane Exprom, cu 18 ani de experiență în domeniul HoReCa. Cu o fundamentare temeinică în domeniul HR, activitatea sa include gestionarea salarizării, administrarea personalului/Revisal, evaluarea și recrutarea de personal și consultanță în domeniul resurselor umane.